Răspuns rapid: Succesiunea nu devine gratuită dacă este făcută într-un anumit termen. Dacă procedura este dezbătută și finalizată în cel mult doi ani de la deces, nu se datorează impozitul prevăzut de Codul fiscal pentru transmiterea prin moștenire a proprietăților imobiliare. Rămân însă onorariul notarial și costurile documentelor, cadastrului, extraselor ori expertizelor necesare. Separat, dreptul de opțiune succesorală — acceptarea sau renunțarea — se exercită, ca regulă, în termen de un an de la deschiderea moștenirii.

Un dosar simplu, cu acte complete și moștenitori de acord, se poate încheia după administrarea probelor și obținerea documentelor. Legea nu garantează finalizarea în 30, 60 sau 90 de zile. Litigiile, bunurile neintabulate, moștenitorii necunoscuți și succesiunile succesive pot prelungi procedura.

Ce înseamnă, de fapt, regula celor doi ani

Articolul 111 alin. (3) din Codul fiscal prevede că pentru transmiterea dreptului de proprietate și a dezmembrămintelor sale cu titlu de moștenire nu se datorează impozitul reglementat de acel articol dacă succesiunea este dezbătută și finalizată în doi ani de la data decesului.

Regula are trei limite importante:

1. privește impozitul fiscal indicat de articol, nu toate costurile;
2. cere finalizarea, nu doar depunerea unei cereri în ultima zi;
3. este relevantă pentru transmiterea proprietăților imobiliare și a dezmembrămintelor lor, în cadrul normei fiscale.

Dacă termenul de doi ani este depășit, notarul sau organul fiscal, după calea procedurii, calculează impozitul conform legii și valorii relevante. Textul actual poate fi verificat în Codul fiscal, articolul 111.

Nu amâna până aproape de împlinirea celor doi ani. Obținerea certificatelor fiscale, actelor cadastrale și citarea moștenitorilor poate dura.

De ce succesiunea nu este gratuită

Chiar în interiorul termenului fiscal pot exista:

• onorariul pentru procedura succesorală;
• costurile registrelor și verificărilor notariale;
• certificate fiscale;
• extrase de carte funciară;
• documentație cadastrală și intabulare;
• duplicate sau reconstituirea actelor;
• traduceri, apostile și procuri;
• evaluări;
• avocat și taxă judiciară, dacă există proces;
• partajul, care este o operațiune distinctă.

Onorariul notarial depinde de valoarea masei succesorale și de normele privind onorariile minimale, precum și de operațiunile efectuate. Cere biroului un calcul scris pornind de la lista bunurilor, datoriilor, numărul moștenitorilor și data decesului.

Nu folosi tabele vechi de pe internet: grilele, TVA-ul și costurile auxiliare se pot schimba.

Termenul de un an pentru opțiunea succesorală

Moștenirea se deschide la data decesului. De atunci curge, ca regulă, termenul de un an în care succesibilul poate accepta sau renunța.

Acest termen nu trebuie confundat cu:

• cei doi ani fiscali;
• durata dosarului notarial;
• prescripția unei datorii;
• timpul pentru partaj.

Acceptarea poate fi expresă sau, în anumite condiții, tacită, prin acte pe care persoana nu le-ar putea face decât ca moștenitor. Actele de conservare ori administrare provizorie nu au întotdeauna aceeași semnificație. Vânzarea unui bun, folosirea banilor defunctului sau asumarea calității în documente poate avea consecințe; cere sfat înainte.

Renunțarea se face în forma prevăzută de lege și se înscrie în registrul notarial. O declarație informală între rude nu este suficientă.

Poți deschide succesiunea imediat după deces?

Da. Nu există o perioadă obligatorie de așteptare de șase luni sau un an. Cererea poate fi depusă după obținerea certificatului de deces și a informațiilor inițiale.

Legea notarilor permite chiar finalizarea înainte de expirarea termenului de opțiune dacă este neîndoielnic că nu mai există alte persoane îndreptățite. În practică, notarul trebuie să verifice registre, testamentul, starea civilă, bunurile, pasivul și declarațiile.

Deschiderea timpurie ajută la:

• identificarea moștenitorilor;
• conservarea bunurilor;
• verificarea testamentelor;
• obținerea actelor lipsă;
• clarificarea datoriilor;
• evitarea apropierii de termenul fiscal.

Unde se face succesiunea

Procedura notarială se deschide la un notar competent teritorial în raport cu ultimul domiciliu al defunctului. Reglementarea actuală trebuie verificată pentru circumscripția aplicabilă, iar notarul sesizat își verifică singur competența și dacă alt dosar a fost deschis.

Legea nr. 36/1995 prevede că, dacă în circumscripție sunt mai mulți notari, competența aparține primului notar sesizat și se verifică registrul succesoral.

Nu alegi notarul după locul unde se află apartamentul dacă ultimul domiciliu al defunctului stabilește altă competență. Pentru ultim domiciliu în străinătate sau necunoscut există reguli speciale în funcție de bunurile din România.

Când ajunge dosarul în instanță

Notarul poate soluționa procedura dacă există probe suficiente și acord cu privire la moștenitori, cote și masa succesorală. Dacă părțile se contestă asupra calității, testamentului, bunurilor sau drepturilor, procedura poate fi suspendată și disputa se rezolvă în instanță.

Instanța competentă nu este automat „tribunalul din județ”, cum afirma articolul vechi. Competența materială și teritorială depinde de cererea concretă și de normele Codului de procedură civilă. Un avocat trebuie să stabilească instanța și capetele de cerere.

Faptul că nu există testament nu obligă moștenitorii să meargă în instanță. Succesiunea legală fără testament este soluționată frecvent la notar.

Cine poate cere deschiderea

Cererea poate fi făcută de un succesibil, de creditorii succesiunii sau ai succesibililor și de orice altă persoană care justifică un interes legitim, conform Legii nr. 36/1995.

Nu este necesar ca toți moștenitorii să semneze cererea inițială. Notarul îi citează și verifică drepturile. Totuși, lipsa adreselor și neprezentarea pot întârzia dosarul.

Cererea cuprinde, în principal:

• datele defunctului;
• moștenitorii prezumtivi și domiciliile;
• bunurile și valorile;
• datoriile succesiunii;
• testamentul cunoscut.

Ascunderea unui moștenitor sau bun poate genera anularea certificatului și litigii.

Actele uzuale

Lista se adaptează patrimoniului:

• certificat de deces;
• acte de identitate;
• certificate de naștere și căsătorie;
• acte privind divorțul sau schimbarea numelui;
• testament;
• acte de proprietate pentru imobile și vehicule;
• extrase și documente bancare;
• certificate fiscale;
• documentație cadastrală;
• acte ale firmelor, titlurilor sau creanțelor;
• dovezi privind datoriile;
• acte pentru moșteniri anterioare nedezbătute.

Notarul poate cere doi martori care au cunoscut familia și pot confirma datele necesare, dar declarația lor nu înlocuiește actele de proprietate.

Datoriile și inventarul

Moștenirea include activ și pasiv. În regimul actual al Codului civil, răspunderea moștenitorilor pentru datoriile succesiunii trebuie analizată în limitele și condițiile legii, inclusiv separația patrimoniilor.

Formula veche „acceptare cu beneficiu de inventar” nu trebuie folosită ca și cum ar fi o opțiune identică din legislația anterioară. Inventarul rămâne important pentru stabilirea bunurilor și datoriilor, conservare și probă.

Înainte de acceptare:

• cere informații despre credite și garanții;
• verifică taxele și utilitățile;
• identifică procesele;
• nu distribui bunurile;
• nu plăti selectiv datorii mari fără analiză;
• solicită inventar dacă există risc sau conflict.

Cât durează în practică

Nu există o durată medie garantată. Un dosar poate fi scurt dacă:

• moștenitorii sunt cunoscuți și prezenți;
• actele de stare civilă sunt complete;
• bunurile sunt intabulate;
• nu există litigii;
• certificatele fiscale sosesc repede;
• nu există testament contestat sau datorii neclare.

Poate dura luni sau ani dacă lipsesc titluri, există succesiuni succesive, moștenitori în străinătate, minori, litigii, cadastru nefinalizat ori dosar în instanță.

Cere notarului o listă de lipsuri și urmărește fiecare instituție. Simplul fapt că ai depus certificatul de deces nu înseamnă că dosarul este gata de finalizare.

Succesiuni succesive

Dacă un moștenitor a decedat înainte de finalizarea primei succesiuni, pot fi necesare două sau mai multe proceduri legate. Trebuie stabilite drepturile la fiecare deces, în ordine cronologică.

Costurile și impozitul se analizează separat pentru fiecare autor și dată. Nu aplica regula de doi ani numai față de ultimul deces.

Partajul nu este același lucru

Certificatul de moștenitor stabilește calitatea, cotele și masa. Dacă mai mulți moștenitori primesc cote din toate bunurile, rămân în indiviziune.

Partajul atribuie concret bunurile: apartamentul unuia, terenul altuia, eventual cu sultă. Se poate face voluntar la notar dacă există acord sau în instanță dacă nu există. Are costuri și consecințe distincte.

Nu condiționa inutil finalizarea succesiunii de un partaj asupra căruia familia nu este încă pregătită să decidă.

Checklist de termen

1. Obține certificatul de deces și actele de stare civilă.
2. Identifică notarul competent.
3. Deschide dosarul fără a aștepta expirarea unui termen.
4. Analizează opțiunea succesorală în intervalul de un an.
5. Inventariază bunurile și datoriile.
6. Obține actele fiscale și cadastrale.
7. Urmărește finalizarea înainte de doi ani dacă există imobile.
8. Separă certificatul de moștenitor de partaj.

Întrebări frecvente

În cât timp se face succesiunea gratuit?

Nu există succesiune gratuită. Doi ani este termenul pentru scutirea de impozitul prevăzut pentru transmiterea imobilelor prin moștenire, nu pentru eliminarea onorariului și a tuturor costurilor.

Dacă au trecut doi ani, pierd moștenirea?

Nu doar prin împlinirea termenului fiscal. Dar trebuie analizat separat dacă ai acceptat moștenirea în termenul de opțiune și ce acte ai făcut. După doi ani poate apărea impozitul pentru componenta imobiliară.

Succesiunea trebuie începută în șase luni?

Nu aceasta este regula generală actuală. Termenul de opțiune succesorală este, ca regulă, un an. Procedura poate fi deschisă imediat.

Pot merge la orice notar din țară?

Nu. Există competență teritorială legată de ultimul domiciliu al defunctului și reguli speciale pentru domiciliu în străinătate ori necunoscut.

Lipsa testamentului înseamnă proces?

Nu. Notarul aplică regulile moștenirii legale. Procesul devine necesar când există litigii sau chestiuni pe care notarul nu le poate soluționa.

Ce se întâmplă dacă un moștenitor nu vine?

Notarul îl citează potrivit procedurii. Absența, adresa necunoscută sau refuzul pot împiedica finalizarea și pot conduce la suspendare ori instanță, în funcție de situație.

Onorariul este același la orice succesiune?

Nu. Depinde de valoarea și structura masei, operațiuni, acte și normele minimale. Cere un calcul pentru cazul concret și întreabă ce costuri nu sunt incluse.