Răspuns rapid: La ce notar trebuie să merg pentru o succesiune? În 2026 poți alege un notar cu biroul în circumscripția tribunalului în care defunctul a avut ultimul domiciliu. Dintre notarii competenți teritorial, dosarul rămâne la primul notar sesizat. Localitatea bunurilor nu schimbă regula: dacă ultimul domiciliu a fost în Brașov, existența unui teren în Constanța nu mută succesiunea la un notar constănțean.

Aceasta este forma Legii notarilor după modificarea intrată în vigoare în decembrie 2024. Ghidurile care indică circumscripția judecătoriei sau, pentru București, numai sectorul înscris în certificatul de deces pot fi depășite.

Cum identifici concret notarul competent

Pornește de la rubrica „domiciliul” din certificatul de deces, nu de la locul unde s-a produs decesul și nici de la adresa la care persoana locuia temporar. Apoi identifică tribunalul în a cărui circumscripție se află acea localitate.

Articolul 15 din Legea nr. 36/1995, în forma actualizată prevede că procedura succesorală notarială aparține notarului cu biroul în circumscripția teritorială a tribunalului ultimului domiciliu. Articolul 103 adaugă regula primului notar sesizat când există mai multe birouri în aceeași circumscripție.

Exemple:

• ultimul domiciliu în municipiul Brașov: poate fi ales un notar din circumscripția Tribunalului Brașov;
• ultimul domiciliu într-o comună din județul Cluj: se verifică circumscripția Tribunalului Cluj, nu județul în care se află apartamentul moștenit;
• ultimul domiciliu în București: după modificarea din 2024, competența este raportată la Tribunalul București, nu formulată ca o limitare automată la notarul din sector.

Înainte de programare, transmite notarului o copie a certificatului de deces și cere confirmarea competenței. Notarul este obligat să o verifice și să consulte evidența succesorală pentru a vedea dacă un alt birou a deschis deja cauza.

Ce se întâmplă dacă alt moștenitor a deschis dosarul

Procedura nu poate fi desfășurată în paralel la două birouri competente. Primul notar sesizat rămâne competent, iar notarul contactat ulterior va constata existența dosarului în registru.

Faptul că un moștenitor a depus cererea primul nu îi oferă cote mai mari și nici control asupra soluției. Notarul trebuie să citeze persoanele cu vocație succesorală identificate și să stabilească moștenitorii, cotele, bunurile și datoriile pe baza legii și probelor.

Cere numele biroului și numărul dosarului, apoi comunică direct cu acel notar. Deschiderea unui al doilea dosar nu este o metodă de contestare a primului.

Dacă ultimul domiciliu a fost în străinătate sau este necunoscut

Legea are reguli speciale. Dacă ultimul domiciliu nu este cunoscut ori nu se află în România, competența revine primului notar sesizat în a cărui circumscripție există cel puțin un bun imobil al defunctului în România.

Dacă nu există imobile în România, dar există bunuri mobile, poate fi sesizat primul notar în a cărui circumscripție se află asemenea bunuri. Dacă patrimoniul nu cuprinde bunuri în România, legea permite competența primului notar sesizat.

Într-o moștenire cu elemente internaționale trebuie verificat și Regulamentul european nr. 650/2012, reședința obișnuită, eventuala alegere a legii naționale și competența autorităților străine. Regula internă privind alegerea biroului nu rezolvă singură conflictul internațional.

Pentru un cetățean român al cărui certificat de deces a fost emis în străinătate, documentul trebuie, de regulă, transcris în registrele române de stare civilă înainte de deschiderea procedurii notariale.

Cine poate cere deschiderea succesiunii

Cererea poate fi formulată de oricare dintre succesibili, de creditorii succesiunii sau ai succesibililor și de o altă persoană care justifică un interes legitim. Nu este necesar ca toți moștenitorii să vină împreună doar pentru înregistrarea cererii.

Cererea indică:

• datele de stare civilă și ultimul domiciliu al defunctului;
• numele și adresele moștenitorilor prezumtivi;
• bunurile cunoscute și valoarea lor;
• datoriile succesiunii;
• testamentul cunoscut, dacă există.

Ascunderea deliberată a unui moștenitor ori a unui testament poate genera litigii și răspundere. Notarul face verificări în registrele naționale, dar solicitantul trebuie să comunice informațiile pe care le cunoaște.

Actele necesare pentru succesiune

Lista depinde de familie și patrimoniu. În mod uzual, pregătește:

• certificatul de deces;
• actele de identitate ale succesibililor;
• certificate de naștere și căsătorie ori acte privind divorțul și schimbarea numelui;
• testamentul, inclusiv cel olograf, dacă a fost găsit;
• contracte de vânzare, donație, întreținere, titluri de proprietate și certificate de moștenitor anterioare;
• acte cadastrale și de carte funciară;
• acte privind autoturismele, conturile, acțiunile sau părțile sociale;
• documente privind creanțele și datoriile;
• certificate fiscale și alte înscrisuri cerute de notar;
• procură autentică, dacă un moștenitor este reprezentat.

În procedură sunt audiați cel puțin doi martori care l-au cunoscut pe defunct și cunosc date despre familie și persoanele cu vocație succesorală. Notarul va spune cine poate fi martor în situația concretă și ce acte trebuie aduse în original.

Uniunea Națională a Notarilor Publici explică traseul: verificări în registre, acte de stare civilă, titluri asupra bunurilor, declarațiile succesibililor și martorii, urmate de certificatul de moștenitor.

Ce stabilește certificatul de moștenitor

Certificatul constată:

• cine are calitatea de moștenitor legal sau testamentar;
• cota fiecăruia;
• bunurile și datoriile cuprinse în masa succesorală.

Certificatul nu înseamnă automat împărțirea fizică a tuturor bunurilor. Dacă trei copii moștenesc câte o treime dintr-un apartament, ei rămân coproprietari până la partaj. Partajul voluntar poate fi făcut prin act notarial dacă există acord; în lipsa acordului, împărțirea se cere instanței.

Pentru imobile, notarul îndeplinește formalitățile de carte funciară potrivit procedurii. Pentru conturi, vehicule și participații pot fi necesare operațiuni suplimentare la bancă, serviciul de înmatriculări sau registrul comerțului.

Termenul de un an nu este același cu termenul de doi ani

Sunt două termene frecvent confundate.

Un an de la deces este termenul general de opțiune succesorală. În acest interval, succesibilul acceptă expres sau tacit moștenirea ori renunță în forma prevăzută de lege. Nu este sigur să aștepți până aproape de expirare și să presupui că simpla rudenie echivalează cu acceptarea.

Doi ani de la deces este termenul fiscal relevant pentru finalizarea succesiunii fără impozitul prevăzut pentru transmiterea imobilelor prin moștenire. După doi ani, Codul fiscal prevede un impozit de 1% pentru masa succesorală imobiliară supusă regulii. Acesta este distinct de onorariul notarului.

Faptul că succesiunea poate fi dezbătută și după doi ani nu repară automat neexercitarea opțiunii în primul an. Notarul verifică actele și faptele care pot dovedi acceptarea în termen.

Costurile procedurii

Costul poate include:

• onorariul notarial, calculat potrivit normelor și valorii masei;
• tarife pentru registre și publicitate imobiliară;
• certificate, traduceri, apostile sau procuri;
• impozitul de 1% în condițiile aplicabile după doi ani;
• eventuale expertize, cadastru și documentații lipsă.

Cere o estimare după ce trimiți lista completă a bunurilor și data decesului. O sumă comunicată fără acte poate fi doar orientativă. Valoarea imobilelor este verificată potrivit regulilor fiscale și studiilor de piață utilizate de notari.

Când notarul suspendă procedura

Notarul nu poate tranșa orice conflict ca o instanță. Procedura poate fi suspendată dacă:

• moștenitorii își contestă calitatea;
• nu se înțeleg asupra bunurilor care aparțineau defunctului;
• există un litigiu privind testamentul;
• o persoană sesizează instanța pentru stabilirea drepturilor;
• apar alte situații prevăzute de lege.

Un dezacord asupra partajului nu împiedică întotdeauna emiterea certificatului privind cotele, dar un conflict asupra calității de moștenitor sau masei poate necesita hotărâre judecătorească. Avocatul devine util când există minori, creditori, liberalități care afectează rezerva, moștenitori dispăruți sau elemente internaționale.

Moșteniri succesive

Dacă, de exemplu, un părinte a murit fără succesiune, iar ulterior a murit și celălalt, procedurile pot fi dezbătute împreună. Competența poate aparține unui notar din circumscripția tribunalului ultimului domiciliu al autorului care a decedat cel din urmă, în condițiile legii.

Pentru fiecare deces se stabilesc separat moștenitorii, acceptarea, masa și cotele. Bunurile nu trec direct de la primul defunct la moștenitorii finali fără reconstruirea verigilor succesorale.

Întrebări frecvente

Pot face succesiunea la orice notar din România?

Nu. Alegerea este limitată la notarii competenți teritorial potrivit ultimului domiciliu sau regulilor speciale pentru domiciliul din străinătate ori necunoscut.

Contează unde se află apartamentul?

Nu pentru regula obișnuită de competență. Contează ultimul domiciliu al defunctului. Amplasarea bunului influențează actele fiscale, cadastrale și de carte funciară.

Trebuie să vină toți moștenitorii la prima programare?

Nu neapărat pentru deschiderea dosarului. Toți trebuie însă citați și trebuie clarificată opțiunea și poziția lor înainte de finalizare.

Pot renunța la orice notar?

Declarația autentică de renunțare poate fi dată la orice notar public și se înscrie în registrul național. Nu confunda notarul care autentifică declarația cu notarul competent să finalizeze dosarul succesoral.

Este obligatoriu avocatul?

Nu în procedura notarială necontencioasă. Este indicat când drepturile sunt contestate, există un proces, patrimoniul este complex sau trebuie evaluat efectul unui testament ori al unor donații.

Dacă au trecut zece ani, mai pot deschide succesiunea?

Procedura poate fi cerută și mai târziu, dar notarul trebuie să verifice acceptarea moștenirii în termenul legal, iar costul fiscal poate fi diferit. Trecerea timpului complică probele și obținerea actelor.

Primul pas corect este simplu: citește domiciliul din certificatul de deces, identifică tribunalul corespunzător și contactează un notar din acea circumscripție. Trimite certificatul înainte de deplasare pentru verificarea competenței și a existenței unui dosar anterior.